Am fost copilul "diletant", numit cu candoare "păgubiță" eram adesea copilul care "pe ce pune mâna strică", o da, eram chiar și un pui de cioară în expresia călduță "fiecare cioară și laudă puiul", deși aici mărturisesc că eram confuz, pentru că nu se refera la mine ci la comportamentele celorlalți părinți cînd vorbeau despre copii lor "de bine". Da, "mâinile moance" făceau adesea să îmi scape pe jos lucruri. Ei bine... am început să mă accept, cred, pe mine așa cum eram, atunci când am descoperit, prin intermediul altor ochi, că sunt iubit chiar și așa. Am început atunci să nu mai fiu suma etichetelor prezentate mai sus. Nu am terminat de lucrat la asta...
Ca părinți, unul dintre cele mai profunde moduri prin care influențăm dezvoltarea copiilor noștri este prin cuvintele pe care le folosim—mai ales prin etichetele pe care le atribuim acestora. Aceste etichete, adesea rostite cu cele mai bune intenții, pot modela subtil modul în care un copil se vede pe sine și își percepe abilitățile. În timp, aceste etichete pot deveni parte din identitatea copilului, influențându-i comportamentul, stima de sine și modul în care interacționează cu lumea.
Pentru că adesea părinții nu își bat capul să înțeleagă comportamentul copiilor ei au tendința, la îndemână, să judece prin etichetele pe care le folosesc pentru a încadra în categorii comportamentele vizibile.
Ce sunt etichetele și de ce sunt importante?
O etichetă este un cuvânt sau o expresie descriptivă pe care o folosim pentru a categorisi sau defini pe cineva. În cazul copiilor, etichetele pot fi pozitive, cum ar fi „deștept”, „amabil” sau „creativ”, dar pot fi și limitative sau negative, cum ar fi „timid”, „dificil” sau „leneș”. Atunci când părinții sau îngrijitorii atribuie o etichetă copilului, acesta începe adesea să creadă și să se comporte conform acelei etichete, chiar dacă nu este pe deplin adevărată.
Carl Jung, fondatorul psihologiei analitice, a subliniat puterea inconștientului în modelarea comportamentului uman:
"Până când nu vei face inconștientul conștient, acesta îți va ghida viața și îl vei numi destin."
Când un copil internalizează o etichetă, aceasta devine o parte inconștientă a identității sale, influențându-i acțiunile fără ca el să realizeze. De exemplu, dacă unui copil i se spune în mod repetat că este „timid”, el poate începe să evite situațiile sociale, crezând că încrederea în sine nu face parte din natura sa.
Cum devin etichetele parte din comportamentul copilului
Copiii sunt extrem de impresionabili, mai ales în primii ani de viață. Ei se bazează pe îngrijitorii lor pentru ghidare emoțională și validare, iar când o etichetă le este atribuită, încep să o încorporeze în imaginea de sine. Acest proces se numește internalizare. Sigmund Freud, părintele psihanalizei, a explorat acest fenomen prin conceptul de supraeului, care reprezintă internalizarea normelor parentale și sociale.
Freud a spus:"Copilul își interiorizează ambii părinți, și mai ales pe unul dintre ei, și astfel își stabilește în sine autoritatea căreia trebuie să i se supună."
Acest lucru înseamnă că atunci când unui copil i se spune constant că este „problematic” sau „leneș”, el nu doar că aude aceste cuvinte—ci începe să le accepte ca adevăruri despre sine, purtându-le cu el și în viața de adult.
Etichetele pozitive pot fi și ele transformatoare
Pe de altă parte, etichetele pozitive pot contribui la crearea unei imagini de sine puternice. De exemplu, dacă unui copil i se spune în mod constant că este „bun la suflet” sau „harnic”, el va căuta oportunități pentru a demonstra aceste calități. Aceasta se aliniază cu conceptul de interes social dezvoltat de Alfred Adler, conform căruia oamenii sunt în mod natural orientați spre apartenență și contribuție. Adler a subliniat importanța încurajării și sprijinului în creșterea încrederii în sine a copilului:
"Un copil are nevoie de încurajare așa cum o plantă are nevoie de apă."
Cu toate acestea, chiar și etichetele pozitive trebuie folosite cu atenție. O etichetă precum „perfect” poate pune presiune asupra copilului, creând anxietate și teama de eșec. O abordare mai potrivită este să se pună accentul pe efortul copilului—de exemplu, să i se spună „Am văzut cât de mult ai muncit la acest proiect”—pentru a-l ajuta să dezvolte o mentalitate de creștere, mai degrabă decât o identitate fixă.
Exemple reale despre impactul etichetării
Eticheta „stângaci”Un copil care se împiedică des ar putea fi numit „stângaci”. Dacă această etichetă este repetată constant, copilul poate începe să evite activitățile care necesită coordonare, crezând că nu este bun la ele. Jung descria acest fenomen ca fiind crearea unei persoane, o mască purtată pentru a se conforma așteptărilor, chiar și atunci când aceasta limitează adevăratul potențial.
Eticheta „elev slab”Un copil care are dificultăți la școală poate fi etichetat drept „leneș” sau „neinteresat”. În timp, acest lucru poate duce la ceea ce Freud a numit identificarea cu agresorul, unde copilul adoptă viziuni negative despre sine pentru a se alinia percepției adulților. În loc să se simtă motivat să învețe, el poate ajunge să creadă că pur și simplu nu este capabil de succes academic.
Eticheta „prea sensibil”Un copil care plânge ușor sau are emoții intense poate fi etichetat drept „prea sensibil”. Aceasta poate duce la reprimarea emoțiilor, un fenomen despre care Freud avertiza că poate avea consecințe negative în viața de adult. În loc să înăbușe sensibilitatea copilului, părinții ar trebui să îi valideze emoțiile și să îl învețe strategii sănătoase de reglare emoțională.
Rolul părinților în dezvoltarea sănătoasă a identității copilului
Ca părinți, obiectivul nostru ar trebui să fie acela de a încuraja copiii să-și descopere identitatea fără a-i limita prin etichete. Carl Rogers, fondatorul psihologiei umaniste, a evidențiat importanța acceptării pozitive necondiționate—a aprecia și a susține copilul așa cum este, fără a-l defini prin comportamentele sale.
Carl Rogers spunea:"Paradoxal, dar atunci când mă accept așa cum sunt, pot să mă schimb."
În loc să aplicăm etichete, putem descrie comportamentele și să oferim sprijin pentru dezvoltare:
În loc de „Ești dezordonat”, putem spune: „Am observat că ai dificultăți în a-ți organiza lucrurile. Cum te pot ajuta să îți fie mai ușor?”
În loc de „Ești leneș”, putem spune: „Văd că îți este greu să termini temele. Hai să le împărțim în pași mai mici.”
În loc de „Ești tăcut”, putem spune: „Ești foarte atent când vorbești. Sunt sigur că ai multe idei grozave.”
...at the end
Cuvintele noastre sunt instrumente puternice care modelează identitatea copiilor noștri. Etichetele pot influența profund modul în care un copil se percepe și interacționează cu lumea. Prin alegerea conștientă a cuvintelor, putem ghida copiii către o dezvoltare sănătoasă, plină de încredere și posibilități infinite.
Jung ne amintește:"Ceea ce nu conștientizăm ne controlează viața și îl numim destin."
Prin urmare, haideți să fim conștienți de modul în care ne modelăm copiii prin cuvintele pe care le folosim.
interesant